...sufletele noastre le sfinteste, trupurile curateste, cugetele indrepteaza, gandurile curateste si ne izbaveste pe noi de tot necazul celor rele si ale durerii.

REVISTA A SOCIETATII CULTURALE SI BISERICESTI
"MITROPOLITUL VARLAAM" si A
MITROPOLIEI BASARABIEI
Apare o data in doua luni
Redactor-editor: prot. Petru BUBURUZ,
magistru in teologie,
Presedinte al Societatii Culturale si Bisericesti "Mitropolitul Varlaam"

CUPRINS
1.RUGACIUNE CATRE MANTUITORUL IISUS HRISTOS
2.Prot. Valeriu MATCEAC. CREAREA LUMII NEVAZUTE
3.Aniversare REVISTA "LUMINATORUL", SERIE NOUA: 1992-2002
4.Prot. Petru BUBURUZ. LUMINA SI INTUNERIC
5.Aurelia CORNETCHI.'luminatorul", SERIE NOUA .................................. 77
6.Dr. Vitalie OJOVANU. IMPORTANTA CULTUROLOGICA
A "LUMINATORULUI", SERIE NOUA ............................................................ 21
7.Silvia GROSU. PUBLICATIA CRESTINA DE EXPRESIE
ROMANEASCA - "LUMINA TORUL" ............................................................... 24
8.Maria DANILOV. PAGINI DIN ISTORIA REVISTEI
"LUMINA TORUL" (1908-1918) ........................................................................ 35
9.Iurie COLESNIC. CONSTANTIN POPOVICI.................................................... 44
10.Ion SPAC. REVISTA "LUMINATORUL" (1908-1943):
ASPECTE BIBLIOGRAFICE............................................................................... 47
Documente
11.Prot. loan CIUNTU. SANCTITATII SALE PATRIARHUL MOSCOVEI
SI AL INTREGII RUSII ALEXEI II ................................................................. 56
12.Prof. dr. lacob GOLOVCA. COMUNICAT DE PRESA ................................... 58
13.Vlad. DUMBRAVA, T. ISTRATI. PREOTUL NICHIFOR BARCARU ............. 62

...sufletele noastre le sfinteste, trupurile curateste, cugetele indrepteaza, gandurile curateste si ne izbaveste pe noi de tot necazul celor rele si ale durerii.

RUGACIUNE CATRE MINTUITORUL IISUS HRISTOS
Cel ce in toata vremea si in tot ceasul, in cer si pe pamant, esti inchinat si slavit, Hristoase Dumnezeule, indelung-rabdatorule, mult milostive si mult milosarde Care pe cei drepti iubesti si pe cei pacatosi miluiesti; Care pe toti chemi la mantuire pentru fagaduinta bunatatilor ce vor sa fie; insuti, Doamne, primeste si rugaciunile noastre in ceasul acesta si indrepteaza viata noastra spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinteste, trupurile curateste, cugetele indrep-teaza, gandurile curateste si ne izbaveste pe noi de tot necazul celor rele si ale durerii. Ocro-teste-ne pe noi cu sfintii Tai ingeri, ca prin mijlocirea lor fiind paziti si povatuiti, sa ajungem la unirea credintei si la cunostinta slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.

CREAREA LUMII NEVAZUTE

DUMNEZEU CREATORUL. CREAREA PRIN CUVANT
Roi, crestinii, suntem convinsi ca este un singur Dumnezeu creator a toate cele vazute si nevazute. Dumnezeu Tatal, Atottiitorul (Pantokrator), Facatorul, a creat cerul si pamantul (Fac. 1,1), aducand totul in existenta concreta prin Cuvantul si vointa Sa creatoare: "Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor... Ca El a zis si s-au facut. El a poruncit si s-au zidit" (Ps. 32, 6-9)'.
"Redactorii Vechiului Testament au reunit, dupa exil, doua documente ale Facerii: cap. 2,4-cap. 4 (Iahvistul), a carei redactare s-a facut in sec. IX i. d. Hr.; si cap. 1,2-3 (codul sacerdotal), intocmit la inceputul secolului V, sub Ezdra, dupa intoarcerea din exil. Se crede ca referatul creatiei din Facerea este scris anume impotriva idololatriei si a politeismului din miturile pagane (babilonene, egiptene si canaanene). Istoria religiilor confirma si ea ca Biblia combate conceptia mitologica despre univers. Religia biblica este antimitica si a dus la desacralizarea cosmosului, in sensul ca nu mai exista divinitati planetare sau zei mitologici ca in religiile si astrologiile orientale. (Textele paralele despre creatie: Isaia, cap. 40-48, scrise in timpul exilului; Ps. 104 si 89; Iov 37 si 38)"2. in sens spiritual, cerul necreat este locul unde troneaza Dumnezeu si lumea nevazuta spirituala, a ingerilor, lumea creata inaintea celor vazute si materiale. Cerul este locuit de ingeri si de sfinti, si tot acest cer este si "tronul lui Dumnezeu" (Mt. 5, 34; 23, 22; Fap. 7, 49).
Lumea nevazuta si imateriala isi are existenta de la Dumnezeu. "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata..." (loan l, 18). Deci, aceasta lume a celor nevazute este plina de mister. Tot ce este nevazut este si tainic, dar din tot ce este nevazut si tainic si imaterial, mai tainic si mai necunoscut ramane Dumnezeu (gr. Theos, Theotes; lat. Deus, Dominus deus - Fiinta suprema, Existenta divina personala), "nume mai presus de orice nume" (Pil. 2, 9).
Dumnezeu nu poate fi nici definit, nici limitat de imaginile create; notiunea de Dumnezeu este relativa, deoarece ea se refera la legatura Lui cu creatia, nu la misterul fiintei Sale transcendente, adica la "esenta supraesentiala"3.
in Sfanta Scriptura actul facerii este cuprins in cuvintele general exprimate de Moise: "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul" (Fac. l, l). Din cele ce a spus Moise in cartea Facerii cap. l, l, actul de creatie al lumii nevazute se cuprinde in cuvintele: "La inceput a facut Dumnezeu cerul..." Moise a avut motive serioase sa nu spuna mai mult, limitandu-se la atat. Mai este un loc in Sfanta Scriptura, unde problema se trateaza putin mai desfasurat, si anume acesta: "Iar Domnul a facut cerul cu puterea Sa, a intarit lumea cu intelepciunea Sa si cu priceperea Sa a intins cerurile" (Ier. 10, 12). Prin cer, este clar ca noi intelegem lumea nevazuta a duhurilor netrupesti. Din intelesul cuvantului cer retinem ceea ce se refera la lumea duhurilor netrupesti, adica a ingerilor, care a fost creata de Bunul Dumnezeu in timp, prin propria-i vointa, din iubire.
Omul este nestiutor si pana la urma ramane nestiutor, deoarece el poate cunoaste despre creatie doar atat cat binevoieste Dumnezeu sa-i descopere. Dumnezeu este a toate facator si lumea nevazuta a creat-o cu puterea Cuvantului Sau: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul" (loan l, 1).
Dumnezeu n-a creat lumea din ceva preexistent; ce putea fi preexistent celor nevazute decat unul Dumnezeu? "Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut..." (loan l, 3).
Sfanta Scriptura ne arata cu toata precizia ca nu este altcineva creator al lumii nevazute decat Cel Caruia ii zicem Domnul Dumnezeu Savaot. "Numai Tu esti Domn si numai Tu ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor" (Neem. 9, 6). Sau Dumnezeu care a facut lumea..., Acesta fiind Domnul cerului (Fap. 17, 24). Sfantul Apostol Pavel, in epistola sa catre Romani, subliniaza existenta celor nevazute cu cuvintele pline de credinta si har, care ne fac sa adaugam la mai slaba noastra credinta si nadejde multa, pentru ca "cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, adica vesnica Lui putere si dumnezeire" (Rom. l, 20). "Pentru ca de la El si prin El si intru El sint toate" (Rom. 11, 36), "Pentru
ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii, toate s-au facut prin El si pentru El" (Col. l, 16). Adica toate s-au facut prin Cuvant. Deci, prin Fiul s-au facut toate cite sint vazute si nevazute, toate au fost aduse din neexistenta la existenta prin Cuvantul lui Dumnezeu. La Evrei 11, 3 gasim urmatoarele cuvinte: "Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad".
Despre lume si originea ei s-a meditat deja mult. S-au gasit oameni care au lansat diferite invataturi, socotindu-le pe acestea drept adevarate. De aceea, pe parcursul timpurilor, pe tot cuprinsul pamantului au aparut diferite talcuiri ale facerii lumii. Dupa unii, lumea ar fi creat-o Dumnezeu dintr-o materie preexsistenta, Lui ramanandu-i rezervat doar rolul de "arhitect", conceptia in cauza fiind dualista (parsism, Plato, gnosticii). Altii afirma ca lumea este o emanatie din Dumnezeu, contine substanta divina si se identifica, de fapt, cu Dumnezeu, aceasta fiind o conceptie panteista (brahmanii, filosofii panteisti - Giordano Bruno, Spinoza, Hegel). Materialistii, dimpotriva, afirma cum ca materia este vesnica si ca lumea rezulta din diferitele combinatii ale atomilor, iar actuala ei forma si-o datoreaza unei evolutii indelungate.
Datorita revelatiei supranaturale a lui Dumnezeu, aflam ca lumea este opera lui Dumnezeu dintru inceput si a fost creata din nimic. Dumnezeu insusi este autorul substantei din care a creat lumea, creand-o in mod liber nu din eternitate, ci odata cu timpul si cu spatiul. Dumnezeu a devenit Creator din iubire a lumii pe care din eternitate o avea ca idee. De altfel, aceasta lume e destinata de Dumnezeu indumnezeirii. Lucrarea in mod special ii apartine lui Dumnezeu-Tatal, dar la care participa si Fiul, si Duhul Sfant (Fac. 1,2; l, 2; loan l, 2; Rom. 11, 36).
Sfantul loan Damaschin spune: "Noi credem intrun singur Dumnezeu, intrun singur principiu, fara inceput, ne-creat, nenascut, nepieritor si nemuritor, vesnic, infinit, necircumscris, nemarginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricacios, impasibil, imuabil, neprefacut, nevazut, izvorul bunatatii si al dreptatii, lumina
spirituala, inaccesibil; putere care nu se poate cunoaste cu nici o masura, ci se masoara numai cu propria ei vointa. Caci poate pe toate cate le voieste. Creeaza toate fapturile vazute si nevazute, le tine si le conserva pe toate, poarta grija de toate, le stapaneste pe toate, le conduce si imparateste peste ele in o imparatie fara de sfarsit si nemuritoare, fara sa aiba potrivnic, pe toate le umple si nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, il tine si il domina. Strabate toate fiintele fara sa se intineze, este mai presus de toate, este in afara de orice fiinta, pentru ca este suprafiintiala, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desavarsire..."'.
Vorbind despre principiul creator al lui Dumnezeu, iti apare dorinta de a-L cunoaste mai mult pe Mester. Citind cu multa atentie aceasta definitie pe care Sfantul loan Damaschinul o face in Dogmatica sa despre Dumnezeu, pur si simplu te cutremuri de infinitatea Parintelui ceresc, intelegi cu fiinta ta ca esti o creatura chemata la indumnezeire si toate cele bune in viata aceasta si-n cea viitoare le poti avea numai din "Mana" lui Dumnezeu, Care este Parintele creatiei, de Care depind toate si Care pe toate le tine, fiind Cel Atotputernic, insusi Dumnezeu ne spune despre Sine: "Eu sunt Cel ce sunt" (les. 3, 14). Acesta este numele prin excelenta al lui Dumnezeu si-i apartine cu adevarat. El creeaza prin vointa, insa creatia nu este esenta Lui. Pe Dumnezeu in ipostaza de Creator nH reprezinta remarcabil spusa "Cel ce a tras fiintele din nimic"?
Deci, nu putem sa vorbim de preexistenta, pentru ca Dumnezeu Creatorul Le-a adus pe toate din nefiinta la fiinta.
"Dumnezeu este Cel ce face si preface pe toate si le randuieste pe toate dupa vointa Lui... Nu spune nimic de puterile nevazute! N-a spus: "La inceput a facut Dumnezeu pe ingeri sau pe arhangheli...". Vorbea iudeilor, unor oameni indragostiti peste masura de cele din lumea aceasta, unor oameni care nu puteau sa-si inchipuie nimic spiritual, de aceea Moise ii duce deocamdata de la cele materiale la Creatorul universului, pentru ca din creaturi, cunoscand pe Mesterul intregului univers, sa se inchine Celui Ce a lucrat totul si sa nu se mai opreasca la creaturi1*.
Sfantul loan Hrisostom indreptateste laconismul de care a
facut uz Moise, expunand extrem de conchis in Sfanta Scriptura actul creatiei si ceea ce se cuprinde despre el in cap l vers. l din cartea Facerea. Mai mult decat atat, explica acest laconism al lui Moise prin frica acestuia de a da poporului lui Israel o hrana care s-ar dovedi grea si nu pe masura in care ar fi in stare sa mistuiasca intelepciunea lor, pentru ca ei nu erau pregatiti sa inteleaga, inca, aceste adevaruri. Dar Sfanta Scriptura contine momente in care despre cele expuse se invoca argumente putin mai transante, cum ar fi, bunaoara, dezvaluirile si afirmatiile pronuntate in proorocirile lui Ieremia si Isaia. "Piara dumnezeii, zice Ieremia, care n-au facut cerul si pamantul" (Ier. 10, 11); ori: "Mana mea insasi a intins cerurile, Eu am intarit pamantul, si cine Mi-a fost intrajutor? Eu zadarnicesc semnele mincinosilor si pe ghicitori ii fac sa fie nebuni, rusinez pe cei intelepti si intelepciunea lor o prefac in nebunie. Eu sunt Domnul care intareste cuvantul Slugilor Mele si implineste sfatul trimisilor Mei" (Isaia 44, 24-26).
Tatal voind, deci, sa arate ca aceea este o dovada sigura si aratata a divinitatii Sale, o arata peste tot si peste tot o foloseste...7 Creatia Sa, Dumnezeu a adus-o la existenta din nimic, creand pamantul dupa ce a creat cerul. Acest moment notabil ne face sa intelegem iarasi ca Domnul Dumnezeu a facut ceea ce a facut dupa Sfanta Voia Sa. Iar lumea creata de El a fost buna: "Si a privit Dumnezeu toate cate facuse si iata erau bune foarte" (Fac. l, 31). Creatorul nu poate Sa fie rau, ratiunea lumii a fost ratiunea binelui, si nu invers, cum sustin origenistii ca lumea ar fi produsul raului; si nu a fost creata lumea nici spre pedeapsa sufletelor pentru pacatele anterioare.
Toate cele create si cele bune se misca spre Dumnezeu si astfel se impartasesc de Dumnezeu, ca "parte" a lui Dumnezeu prin insasi ratiunea dupa care au fost create. Sfantul Maxim Marturisitorul zice: "...toate se impartasesc de Dumnezeu pe masura lor, fie prin intelegere (minte), fie prin ratiune, fie prin simtire, fie prin miscare vitala, fie prin destoinicia lor naturala..."*.
Oamenii au ratacit considerandu-i pe ingeri drept autori ai creatiei. Sfantul loan Hrisostom ni-i arata pe ingeri ca nefiind in stare de creatie, pentru ca Creatorul nu poate fi ulterior creaturilor.

Si daca ne-am adresa chiar puterilor netrupesti, nu observam la ele alta calitate decat aceea ca toata slujba lor este de a lauda pe Stapanul: "Laudat r L pe El toti ingerii Lui, laudat i-L pe El toate puterile Lui" (Ps. 148, 2). Aducand in sprijinul celor spuse mai sus alte texte din Biblie, constatam inca o data "...ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El" (Col. l, 16). Iata alt verset asemanator: "Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (loan l, 3).
Simbolul de credinta Niceo-Constantinopolitan, parte componenta a Sfintei Traditii, in primul sau articol, spune: "Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute ". Referitor la crearea prin cuvant, Pastorul lui Herma zice: - 4. "Iata Dumnezeul puterilor, Care a zidit lumea cu putere nevazuta si cu pricepere adanca si mare, Care prin vointa Sa slavita a dat creatiei Sale frumusete, Care cu cuvantul Lui cel puternic a intarit cerul si a intemeiat pamantul pe ape".9
Esenta activitatii creatoare a lumii nevazute si vazute isi are originea in Cuvantul lui Dumnezeu - "Si a zis Dumnezeu..." (Fac. l, 3).
Vom ilustra, in continuare, rolul cuvantului in creatie. "Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad" (Evr. 11, 3). Si Sf. Irineu, raspunzand ereticilor, care afirmau cum ca lumea ar fi fost creata de ingeri sau prin oarecare puteri deosebite, scrie: "Dumnezeu a creat lumea nu prin ingeri sau prin oarecare puteri deosebite, caci Dumnezeu a toate nu are nevoie de nimic, putand El insusi sa faca prin Cuvantul si prin Duhul Sau"w.
Sfantul Apostol si Evanghelist loan are in Evanghelia sa cele mai frumoase versete inchinate Cuvantului: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut, fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (loan l, 1-3). Fiul lui Dumnezeu este inainte de toate veacurile, pentru ca-i Creatorul si nu poate fi ulterior creaturilor. Cuvantul este coetern Tatalui si orice lucru ce s-a facut, nu s-a facut fara de El. Tatal si Fiul sunt in aceeasi masura autori ai creatiei. Pe toate cate le-a facut Tatal si-i apartin, pe aceleasi le-a facut si Fiul, apartinandu-i toate cele nevazute si vazute: "Toate cate are Tatal, ale Mele sunt" (loan 16, 15). Dumnezeu creeaza lumea si timpul prin cuvant si prin vointa Lui ramane in legatura cu ea, pentru a dialoga cu oamenii spre a-i conduce la deplina comuniune cu Sine. Lumea anume pentru aceasta a fost facuta de Dumnezeu ca omul, crescand in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii sai, sa se foloseasca fericit de ea.
Prot. Valeriu MATCEAC,
licentiat in teologie, paroh al bisericii "Sf. Arhangheli
Mihail si Gavriil" din Chisnau
NOTE BIBLIOGRAFICE
1. Preot prof. dr. loan Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa A~Z, editia a II-a, revizuita si completata. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 101.
2. Ibidem.
3. Sfantul Dionisie Aeropagitul, Opere complete, si Scoliile Sfantului Maxim Marturisitorul. Traducere, introducere si note de pr. Dumitru Staniloaie. Editie ingrijita de Constanta Costea. Ed. Paidea, Bucuresti, 1996. Despre Ierarhia Cereasca, cap. XV/2, p. 36.
4. Sfantul loan Damaschin, Dogmatica. Editia a 111-a. Traducere de pr. D. Fecioriu, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, cap. VIII, pp. 23-24.
5. Scrierile Parintilor Apostolici. Traducere, note si indici de prof. dr. Dumitru Fecioriu. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995. Herma Pastorul, Vedenia I, 1,6, p. 274.
6. Sf. loan Gura de Aur, Scrieri. Partea I, Omilii la Facere (I). Traducere, introducere, indici si note de pr. D . Fecioriu. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1987, Omilia a II-a, II, p. 41.
7. Sfantul loan Gura de Aur, Comentar la Evanghelia de la loan, Colectia Migne, voi. 8, Paris, 1895. Traducere din limba franceza de diacon Gheorghe Babut. Editura de la manastirea Portarita Prilog, 1997, Omilia 4, p. 26.
8. Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua. Talcuiri ale unor locuri cu multe si adanci intelesuri din sfintii Dionisie Aeropagitul si Grigorie Palama. Traducere din greceste, introducere si note de pr. prof. dr. Dumitru Staniloaie. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1983. Partea a II-a, p. 81.
9. Ibidem, Vedenia I, 3; p. 276. 10. Sf. Irineu, Contra ereziilor, I, 22, p. 7, col. 669. Dupa pr. prof. dr. Dumitru Radu. indrumari misionare. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1986.

Aniversare
REVISTA "LUMINATORUL", SERIE NOUA
(LA UN DECENIU DE REAPARITIE)
La inceput de 1992, in canavaua presei din Republica Moldova s-a inscris din nou silueta publicatiei crestinesti "Luminatorul", revista cunoscuta si apreciata in tinutul nostru pana la instaurarea regimului ateist. Fiind interzisa timp de aproape jumatate de veac, ea a revenit in casele crestinilor cu Lumina lui Hristos, unica datatoare de credinta in Mantuitorul si de cumsecadenie in orice fapta omeneasca. Caci, se stie de cand lumea, oricat de bogata din punct de vedere material ar fi o tara, toate comorile ei isi pierd valoarea daca nu sint agonisite in mod cinstit si daca nu servesc binelui tuturor oamenilor.
La inceputul mileniului al treilea dupa Hristos, moralitatea comunitatii umane a ajuns la o proportie inversa in raport cu progresul ei tehnic. Cu un avion supersonic, poti ajunge timp de cateva ore la celalalt capat al lumii. Dar la sufletele omenesti?!
Timp de zece ani, "Luminatorul" incearca sa croiasca drumulete cat mai scurte anume spre sufletele omenesti - pentru ca intra in ele sa poata lumina lui Hristos... Acesti zece ani s-au incheiat tocmai la inceputul lui 2002, fapt consemnat de o conferinta aniversara desfasurata la 7 februarie in incinta Muzeului National de Istorie a Moldovei, in prezenta unei asistente din fete bisericesti, credinciosi, istorici, ziaristi, studenti etc. Manifestarea a fost inaugurata de dl Nicolae Raileanu, director al Muzeului, iar pe parcurs diriguita cu multa dragoste de secretarul stiintific al institutiei, dna Aurelia Cornetchi. Dintre cei ce au vorbit despre "Luminatorul", cel de la inceputuri si cel din ultimul deceniu, am dori sa-i numim pe prot. Petru Buburuz, prot. loan Ciuntu, Silvia Grosu (Universitatea de Stat din Moldova), Vitalie Ojovanu (Universitatea de Medicina "Nicolae Testemiteanu"), Iurie Colesnic/fCasa cartii "Petru Movila), Alexe Rau (Biblioteca Nationala), Maria Danilov, Vlad Ghimpu (Muzeul National de Istorie a Moldovei), Ion Spac (Biblioteca Academiei de Stinte).
7 februarie fiind ziua de nastere a Prea Fericitului Teoctist, in numele celor prezenti la conferinta Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane i-a fost trimisa o felicitare cu prilejul implinirii venerabilei varste de 87 de ani.

Crampeie
din
"Luminatorul nr. l, 1992
Protoiereul Petru BUBURUZ, presedintele Societatii Culturale si Bisericesti "Mitropolitul Varlaam":
Alt aspect al renasterii nationale este reflectat in procesul de redeschidere a bisericilor si manastirilor pe intreg teritoriul Moldovei. [...] Tot in aceasta perioada a fost intemeiata (la 23 ianuarie 1990) Societatea Culturala si Bisericeasca "Mitropolitul Varlaam", scopul de baza al careia consta in contribuirea la renasterea spirituala si culturala a poporului nostru. [...] Conform hotararii Consiliului Societatii adoptate la sedinta din 26 februarie 1991, Societatea s-a adresat Departamentului de stat pentru edituri, poligrafie si difuzare a cartilor al Republicii Moldova cu rugamintea de a inregistra revista "Luminatorul". Hotararea a fost adoptata la 18 martie 1991, numarul de inregistrare fiind 185.
in perioada initiala, revista "Luminatorul" va aparea o data in doua luni, cu volumul de peste 60 de pagini. Pretul unui exemplar - l rub. 50 cop. Abonamentul anual - 9 rub.
Ma adresez Prea Sfintitilor Ierarhi, Prea Cucernicilor si Prea Cuviosilor Parinti, iubitorilor intru Hristos frati si surori, oamenilor de cultura si buna credinta cu frateasca rugaminte de a sustine publicatia noastra prin abonare si prin scrisori, pareri, articole si materiale vizand istoria, cultura si credinta neamului nostru.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, speram ca revista bisericeasca "Luminatorul" isi va indeplini cu succes datoria. Dumnezeu sa ne ajute!
Ion VATAMANU, presedintele Comisiei pentru cultura si culte in Parlamentul Republicii Moldova:
Istoria neamului nostru din Basarabia a fost mai mult purtata din gura in gura decat scrisa si ingrijita de istorici. E o traditie impusa de imprejurari populatiei care vroia totusi sa stie de unde incepe, a cui este si in numele a ce vietuieste.
Ce este demn de pomenire, se va pomeni pe aceste meleaguri. Dar astazi nu se mai poate stinge suflarea acestui popor evlavios, doritor de bine in lume si cu sete de luminare. Readucand la viata istoria, vitalitatea noasta, prin nepotii si stranepotii celor demult trecuti noi nu facem altceva decat sa afirmam in fata lumii intregi ca nu vom ceda din fiinta noastra nici o parcela, iar spiritul nostru isi va gasi nou spatiu si noi pagini de afirmare.
Fie binevenit in axele noastre "Luminatorul' si lumineze-ne chipurile... Sa nu se stinga nicicand razele carturarie! in familiile noastre....
Preot loan DAGHI:
Cel dintai dar pe care n-il da Hristos este numele de crestin. Noi am primit acest nume cand ne-am botezat.
A te numi si a fi crestin inseamna a deveni asa cum a poruncit Hristos: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Mat. 5, 48).
Orice crestin luminat stie ca va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptul cum a purtat numele sau.
Numele de crestin ce ni s-a dat la botez, demnitatea inalta si sacra de crestini pe care o avem de la Hristos ne obliga sa implinim porunca celui ce ne-a dat acest nume: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri" (Mar. 5, 16).
Un nume de cinste trebuie purtat cu cinste...

LUMINA si INTUNERIC
Exista pe pamant unele randuieli asupra carora omul nu prea sta sa cugete; pur si simplu, le ia drept un dat, adica un lucru care a fost, este si va fi totdeauna, indiferent de voia lui. Printre acestea sunt ziua si noaptea. Ziua - pentru munca, noaptea - pentru odihna. Pentru cei cu credinta in Dumnezeu, atat ziua, cat si noaptea sunt mai intai pentru rugaciune, si abia dupa comunicarea sufleteasca cu Cel de Sus - pentru celelalte preocupari omenesti. Dar aceste elemente - sa le zicem temporale - mai detin si alte sensuri: ziua este lumina, noaptea este intuneric. Lumina si intuneric in aspect fizic, pentru ca anume acesta este intelesul propriu al acestor notiuni. Paralel, lumina si intuneric subinteleg si cu totul altceva, fiind insemnele ce caracterizeaza o stare morala si spirituala a fiintei umane. In acest sens, lumina constituie etalonul spiritualitatii, iar intunericul - inversul acesteia, altfel spus, o ignoranta, adeseori totala. in aspect fizic, si lumina, si intunericul le percepem cu ochiul. Tot in primul rand cu vazul percepem si multe alte realitati din lumea in care existam. Dar la evanghelistul Matei gasim ca ochiul este si luminatorul trupului, lata versetul respectiv: "Luminatorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat, iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat" (Mt. 6, 22-23). Ce ar insemna aceste spuse? Ca lumina si intunericul exista nu numai in univers, ci si in fiecare dintre noi. Ca oamenii vad lumea inconjuratoare in mod diferit. Cu alte cuvinte, doi oameni privesc unul si acelasi lucru, insa il percep fiecare in felul lui, in functie de faptul care este nivelul lor de moralitate. Astfel, unul nu observa ceea ce e bine si ceea ce e bun, pentru ca vede intai de toate negativul, pe cand altul se concentreaza la pozitiv, la partea buna a lucrului, lasand-o fara de nici o atentie pe cea rea. Mai simplu, in orice si in oricine poti gasi si bine, si rau; din orice lucru si din oricare om poti trage foloasele pe care ti le doresti. Si asta depinde de faptul cata lumina si cata bezna dainuieste in interiorul fiintei tale.
Deci, omul percepe cu ochiul nu doar lumina soarelui, a lunii, a stelelor, a focului... Tot prin ochi omul percepe si alt gen de lumina:
lumina credintei. Pe ea insa el o poate distinge doar cu participarea sufletului. Daca sufletul omului este rece si nepasator, aceasta lumina nu va putea limpezi si purifica lumea lui interioara. Marturie este si timpul pe care-l traim astazi. Mai bine de zece ani usile bisericilor s-au deschis larg; mai mult decat atat, s-au construit multe locasuri sfinte noi; numerosi tineri au facut studii teologice si propaga cuvantul Domnului de la amvon sau in alt mod; au aparut carti cu tematica crestina, editate atat la noi, cat si in Romania; Biblia si-a gasit loc pina si in casele unora despre care n-ai zice ca sunt adevarati credinciosi. Am putea insa afirma ca toate aceste primeniri au schimbat viata noastra in mai bine? Cred ca nu. Cel putin, deocamdata. Libertatea care a venit in societatea noastra odata cu instalarea noului regim democratic nu totdeauna a fost inteleasa de oameni in mod corect. Cel mai des, ea a fost inteleasa ca o slobozenie la toate. Fa ce vrei! Stavila e ridicata!
A fost si mai continua sa fie o grea incercare pentru noi toti aceasta atat de mult jinduita libertate... De ce? Pentru ca ea ne-a prins in cursa marilor ispite, in primul rand, in cea a banului, a bunului material. De dragul acestora este dat uitarii pana si Dumnezeu. Ochii vad doar ceea ce tine de poftele trupului. Sufletul ramane in intuneric. Omul traieste fara frica de Dumnezeu. Lipsit de aceste principale repere ale moralitatii, el devine capabil de orice fapta amorala. Deci, nu-i de mirare ca astazi raufacatoria sta in capul mesei, ca legile, potrivit carora raul ar trebui pedepsit, nu functioneaza sau functioneaza rar detot, ca am ajuns sa fim socotiti o tara dintre cele mai corupte in Europa. Cineva zicea ca vina tuturor relelor o poarta saracia, indraznesc sa nu fiu de acord. Cred ca, dimpotriva, saracia noastra este produsul tuturor nesocotirilor faptuite "de la vladica pana la opinca".
in ce masura influenteaza aceasta trista realitate o publicatie ca "Luminatorul", misiunea careia e sa cultive in mijlocul oamenilor preceptele crestine, adica o viata intemeiata pe poruncile dumnezeiesti?! Nu ma apuc sa apreciez. Raman sa ma multumesc in primul rand cu faptul ca am reusit sa readuc la lumina, sa zicem asa, aceasta revista si, in al doilea rand, cu faptul ca reusim s-o editam pe parcursul a zece ani incheiati, ceea ce nu este deloc usor nici din punct de vedere material, nici din punct de vedere moral. As putea zice ca e o minune

chiar aceasta reusita si gasesc explicatia ei doar in sprijinul care ne vine de la insusi Bunul Dumnezeu. El ne daruie curaj, ne scoate in cale oameni care ne intind o mana de ajutor. A fost doar un singur an cand am reusit sa scoatem la lumina trei numere in loc de sase, in rest, desi de multe ori cu intarziere in ceea ce priveste termenele aparitiei, nu s-a mai intamplat asa ceva.
Bineinteles, un ochi critic ar gasi multe neajunsuri in munca noastra. Sa stiti ca deseori noi insine, mana de oameni care face "Luminatorul", suntem constienti de aceste neajunsuri. Dar este vorba de o situatie dura, impusa de realitate: ori sa facem revista in masura posibilitatilor pe care ni le ofera ziua de astazi, adica asa cum apare ea, ori sa asteptam timpurile cand vom avea surse materiale si vom putea inchega o echipa redactionala cu pregatirea necesara editarii unei astfel de publicatii, in toti acesti zece ani, ramanem la ideea sa facem totusi ce putem face acum. Este important si asta: ca omul sa faca tot ceea ce poate, indiferent de faptul ca altii ar putea face aceleasi lucruri mai bine decat dansul, in viata deseori se intampla ca cel ce poate face mai mult face mai putin, iar cel ce poate face putin se straduieste sa faca mai mult... Dumnezeu pretuieste aceasta straduinta si-i da puteri celui care nu inceteaza sa osteneasca.
Ne dorim cu totii o viata buna. Este fireasca aceasta dorinta, mai ales ca fiinta umana este inzestrata de Dumnezeu cu toate calitatile necesare pentru faurirea unei asemenea vieti. Si totusi, viata nu-i nici pe departe asa cum ne-o dorim. Iar si iar intreb: de ce? Pentru ca in marea batalie cu greutatile vietii, pe care tot Dumnezeu ni le da intru desavarsirea noastra morala si spirituala, omul nu si-i ia de aliat pe Dumnezeu si vietuieste uitand poruncile Lui. Iar cine uita poruncile lui Dumnezeu, apuca drumul pacatului. Scotind la lumina revista "Luminatorul", incercam sa-i vorbim omului despre aceasta greseala fatala... Altfel spus, incercam sa-i spunem ca poate iesi din intuneric la lumina...
Noua insine, toti cei ce ostenim la editarea "Luminatorului", in toti cei zece ani, - perioada pe care o putem califica drept nestatornica si care e la fel de tulbure si astazi, incat nu avem siguranta zilei de maine, - Bunul Dumnezeu ne-a scos in cale oameni care ne-au venit alaturi si care, in momentele grele, ne-au sprijinit si moral, si material. As dori sa-i nominalizez nu numai pentru ca asa se obisnuieste, ci pentru ca, de buna seama, fara acest sprijin dezinteresat al lor aparitia "Luminatorului" ar fi fost foarte problematica.
Deci, aducem cele mai profunde multumiri si recunostinta noastra pentru ajutoarele acordate "Luminatorului" prin intermediul Societati Culturale si Bisericesti "Mitropolitul Varlaam" sau al Facultatii de Teologie din Chisinau (anii 1990-1993) Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST (Patriarhia Romana); pamantenilor nostri, IPS ANTONIE PLAMADEALA (Mitropolit al Ardealului) si IPS NESTOR VORNICESCU (Mitropolit al Olteniei pina in 1999, anul cand a fost chemat la Domnul); IPS TEOFAN (actualul Mitropolit al Olteniei); Ministerului Culturii si Cultelor din Republica Moldova in persoana lui Ion Ungureanu si Vlad Cubreacov; Fundatiei Culturale Romane in persoana Iu Augustin Buzura, Ion Ungureanu si NicoletaToia; bancilor Moldagroindbank, Moldincombank, firmei "Capriana" in persoana lui Iurie Pavaluca, bisericii "Sf. Apostoli Petru si Pavel", enoriasii careia in ultimii 3-4 ani asigura o parte din suportul financiar al revistei.
Cuvinte deosebite de inalta recunostinta am a adresa personalului firmei "Bons Offices" in persoana dlor Petru si Dionisie Sarcov, la fel a dlui Octavian Cojocaru si a dnei Natalia Sarcov. De mai multi ani, minitipografia firmei nominalizate scoate "Luminatorul" la lumina, sa ne exprimam asa, fara de nici o plata sau reducand esential costul lucrarilor poligrafice si al materialelor necesare.
E de datoria mea sa-i mentionez si pe ostenitorii din echipa redactionala - doamnele Anastasia Rusu-Haraba si Cristina Rusu, cele care asigura chiar de la inceputuri intreg volumul de munca editoriala, remunerarea acestor osteneli fiind cvasi simbolica.
in sfarsit, tin sa-i multumesc si pe toti autorii "Luminatorului", multi dintre ei personalitati remarcabile ale Bisericii si culturii noastre, cei care in toti acesti zece ani, fara a pretinde la onorarii, ne-au prezentat numeroase si valoroase materiale si studii stiintifice, cu numele lor innobiland paginile revistei. Speram la colaborare si pe viitor, spre a putea face impreuna o fapta folositoare intru binele Neamului si al Bisericii stramosesti.
Prot. Petru BUBURUZ,
redactor-editor al "Luminatorului"

Luminatorul
SERIE NOUA (1992-2002)
Aurelia CORNETCHI
Acum zece ani, cand traiam cu totii perioada renasterii nationale, culturale si spirituale, a aparut seria noua a revistei "Luminatorul", care a fost una dintre cele mai bune publicatii bisericesti in perioada antebelica. Faptul ca, aproape dupa 85 de ani de la infiintare, "Luminatorul" reinvie din propria cenusa, ca pasarea Fenix, demonstreaza ca semnifcatia rosturilor sale -popovaduirea credintei, a adevarurilor crestinesti, a dreptatii, a binelui, a iubirii de oameni - este vie si ca spiritul sub egida caruia s-a zamislit nu s-a stins niciodata.
Echipa redactionala a "Luminatorului", serie noua, si-a propus sa reinnoade firul traditiei acestei publicatii, forand adanc in invatatura ortodoxa, cultura crestina si istoria cultelor, pentru a descoperi cititorilor valoarea lor nepieritore si pentru a duce mai departe mesajul celebrilor nostri predecesori, al celor care au stat la leaganul revistei. Timp de zece ani, "Luminatorul" "iese in lume" intr-o tinuta grafica eleganta, repetarea careia de la numar la numar nu satura ochiul, ci, dimpotriva, il bucura de fiecare data cu frumusetea portalului de usi imparatesti, incoronat de Sfanta Cruce si devizul "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor". Deopotriva cu ochiul, revista bucura si cugetul cititorilor, caci, "deschizand usile", ei gasesc de cealalta parte a lor o mangaiere si o relaxare pentru suflet, cat si o satisfactie intelectuala de la perceperea frumusetii unei lumi de care pana nu demult au fost tinuti departe.
Rasfoind pagina cu pagina periodicul, ramai surprins de cantitatea si calitatea materialelor adunate in paginile lui, unele din acestea avand o valoare stintiifica aparte. Articole si studii despre istoria Bisericii si despre activitatea slujitorilor ei de altadata si de astazi, pastoratie, sarbatori crestine, simboluri ale credintei, evocari, cronici, amintiri, aparitii editoriale, etc. - toate acestea il pot initia pe oricare doritor de a afla cat mai multe despre credinta noastra stramoseasca si de a se apropia de Dumnezeu. Ceea ce este la fel de apreciabil e faptul ca echipa redactionala a reusit sa atraga spre colaborare nu doar fete bisericesti, ci si specialisti versati in probleme legate de cultura, de istorie si cultura, astfel incat printre autori, in afara de
preoti (atat din stanga, cat si din dreapta Prutului), gasim cercetatori, muzeografi, profesori, bibliografi, scriitori etc.
Din multitudinea problemelor abordate de revista in acesti ultimi zece ani, alaturi de materialele (cele mai multe) ce tin de religie si morala, aflam si altele, acestea informand cititorii asupra istoriei romanilor si a Bisericii, a istoriei muzicii sacre, precum si a unor aspecte ale vietii culturale, semnate de cercetatori din diferite institutii cu profil stiintific. Articolele in cauza tin in primul rand de aria cultura generala, ele completeaza si imbogatesc in mod fericit publicatia, astfel ca ea e capabila sa trezeasca interesul unui cerc larg de cititori.
Retin atentia - prin importanta problematicii abordate si punctele de vedere exprimate de autori, prin documente istorice inedite -mai ales articolele de istorie a Bisericii, cea care totdeauna a constituit un focar important de cultura. Intre acestea mentionam: Statul Moldova format in luptele dintre catolici si ortodocsi de V. Grosu, inceputurile organizarii vietii monastice in Moldova in evul mediu romanesc de A. Zubco, Actul de ctitorie in conceptia medievala de I. Negrei, Osteninte dosoftiene intru stihoslovie de P. Balmus, Voievodul Alexandru Lapusneanu in relatiile cu preotii si Istoriografia cercetarii monumentelor religioase medievale din Basarabia de V. Ghimpu, Mihai Viteazul - ocrotitor al Ortodoxiei si Movilestii si relatiile lor cu "Fratia Ortodoxa" din Lvov de V. Bolduma, Biserica Basarabiei sub vremi de N. Negru, Din istoria Bisericii basarabene si Ctitori de biserici de M. Danilov, Catedrala Nasterii Domnului din Chisinau de M. Hasnas, Rolul revistei bisericesti "Luminatorul" in desteptarea nationala a Basarabiei la 1918 de S. Prozorovschi s. a.
Un grup de articole ni-i prezinta pe cei mai importanti slujitori ai Bisericii noastre, pe "dascalii de credinta si lumina", care au avut grija nu numai de sufletele credinciosilor, ci si de mintea lor, de luminarea lor culturala, fiind preocupati si de soarta Basarabiei. Amintim in acest context: Mitropolitul Varlaam - apologet al crestinismului ortodox de Gh. Slabu, Zbor spre lumina (Petru Movila) de M. Onila, Corespondenta staretului Paisie de la Neamt de V. Pelin, Ultimul calugar iconar - loasaf de T. Sinhani, Protoiereul-profesor Mihail Chiachir de D. Tanasoglu, Parintele Vasile Tepordei de M. Ciubotaru, Parintele nostru Alexei Mateevici de I. Gaina, Patriarhul Miron Cristea si Biserica din Basarabia de I. Negrei, Misiune de credinta si lumina (Mitropolitul Gurie Grosu) de S. Grosu, Prea Sfintitul Arsenie de E. Ghereg, O mostenire pe care o detinem de la el (Paul Mihail), O viata cu calificativu, "magna cum laudae" (Paul Mihail) de D. Grama si I. Madan, Unul dintre martiri: preotul Alexandru Baltaga de V. Cubreacov, Preotul iconom stavrofor Mircea Domitriu de G. Bologan...
Trezesc interes si materialele ce prezinta cititorilor cartile si revistele religioase aparute acum sau de-a lungul secolelor, autorii subliniind valoarea lor de fenomen de cultura major, intrat organic in ansamblul vietii spirituale a poporului. Este vorba in primul rand despre articolele semnate de acad. M. Cimpoi - Cartea romaneasca de invatatura, de A. Esanu, membru corespondent al AS din Moldova, - O biblioteca valoroasa a Colegiului Vasilian din Iasi, de C. Slutu - O oglinda a vremii (fondul de carte al Academiei de Stiinte), de E. Plosnita - Liturghierul de la 1815, de L. Malahov - Buletinul Eparhiei Chisinaului.
Nu este neglijat nici aportul personalitatilor notorii in dezvoltarea culturii si stiintei in Basarabia, raporturile acestora cu Biserica, acestea fiind evocate de V. Bucarschi in Pamanteni reveniti intre noi (N. Milescu Spataru), T. Nedelecea in Eminescu si cugetarea sacra, E. Vrabie in Un filosof dat uitarii: Alexandru Sturdza, V. Ojovanu in M. Eliale in Moldova, M. Isaev in Trei nume pentru panteonul Basarabiei romanesti: fratii Teodor, Antonie si Gheorghe Harghel, I. Negrei in Onisifor Ghibu si problemele Bisericii din Basarabia, V. Grosu in Stefan Ciobanu: repere biografice.
O serie de articole abordeaza aspecte ale istoriei muzicii sacre, Biserica fiind cea care a determinat aparitia muzicii si tot ea dezvoltand-o. Se stie ca pana in sec. XVI-XVII anume Biserica era institutia in care se plamadea cultura muzicala. Materialele cu semnatura lui A. Marciuc - Darurile lui Dumnezeu si menirea muzicii, A. Tarsu - Ehurile medio-bizantine, V. Vlaicu - Suprafete de atingere ale muzicii sacre de traditia bizantina cu folclorul romanesc, V. Ciolac - Biserica si muzica sacra, A. Tamazlacaru - Cantecul popular pascal - ofera in acest sens informatii interesante si folositoare.
Seria noua a revistei "Luminatorul" a readus pentru cititorii de astazi crampeie din activitatea uneia dintre cele mai importante institutii de invatamant religios din Basarabia - Seminarul Teologic din Chisinau, evocarile venind chiar de la cei ce au fost candva elevii acesteia: V. Dumbrava - Prima scoala secundara din Basarabia: Seminarul Teologic din Chisinau, Seminaristii de odinioara; Gh. Cires - Cei ce ne-au fost dascali candva. Aceste articole prezinta cele mai importante momente din istoria institutiei, figurile
proeminente ale multor dascali care, prin munca lor, au facut ca scoala sa constituie "o vatra de romanism" si "o pepiniera a intelectualitatii romanesti in Basarabia" pana la Marea Unire, precum si cei mai destoinici seminaristi.
Desi creatiile literare sunt mai putin prezente in paginile revistei, un sir de poezii cu caracter moral si religios ale Anei Sofroni si ale lui Stefan Sofronovici se integreaza armonios in cuprinsul a mai multor numere.
Firea creativa specifica a poporului nostru o gasim imprimata in creatii folclorice, in special in frumoase colinde culese din diferite regiuni ale tarii, parte din acestea inedite, unele insotite si de partitura muzicala, astfel ca celor ce au dorit sa fie originali in seara de Craciun "Luminatorul" le-a oferit posibilitatea de a fi anume asa, preluand aceste colinde in repertoriul lor.
Cronica vietii culturale din ultimul deceniu al secolului XX ocupa un spatiu larg in paginile revistei, fapt ce ni se pare firesc pentru o publicatie ce tinde sa-si aduca, pe cat e posibil, contributia si la nivelul de cultura generala al cititorilor sai. Tematica in cauza surprinde placut prin informatia bogata si aria larga a abordarilor: Domnitorul Stefan cel Mare si Sfant: 490 de ani de la trecerea in vesnicie; 105 ani de la plecarea dintre noi a Marelui Poet Mihai Eminescu; Un centenar de la nasterea lui Lucian Blaga; Comemorarea lui Petru Movila la 400 de ani de la nastere si 350 de ani de Ia trecerea in vesnicie; Simpozionul "Cultura si spiritualitatea romaneasca de-a lungul secolelor" (organizat de Academia de Stiinte si Ministerul Culturii si Cultelor in 1992); Materialele simpozionului consacrat jubileului de 500 de ani de la nasterea ilustrului savant Nicolaus Olahus; O expozitie de zile mari: manuscrise de carte rara din patrimoniul cultural national (inaugurata la Muzeul National de Istorie a Moldovei) etc.
Cititorul interesat poate gasi in cuprinsul "Luminatorului" si noutati despre aparitii editoriale cu tema istoria Bisericii, si nu numai. Astfel, au fost prezentate volumele N. Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia in veacul al XIX-lea sub rusi; Gh. Bobana, Petru Movila: profilul unui destin; Dictionar de istorie medievala; S. Sofronovici, Noi nu avem pamant de dat si altele.
Am putea spune, fara a exagera, ca, prin problematica abordata si prin valoarea studiilor inserate in paginile sale, revista "Luminatorul", serie noua, este pe drept cuvant un indreptar de istorie si cultura crestina, ii uram publicatiei si celor ce-i poarta de grija sansa si puterea de a o "trece prin vremi" cu tot curajul si demnitatea, pastrandu-i nestirbita credibilitatea.

IMPORTANTA CULTUROLOGICA
A "LUMINATORULUI",
SERIE NOUA
Dr. Vitalie OJOVANU
§e stie ca o societate cu adevarat avansata exista datorita unei culturi adecvate, adica inalte, care, la randul ei, persista datorita factorilor respectivi, cu conditia ca acestia sa fie temeinici, viabili si sa armonizeze cu intreg spectrul de relatii culturale ale epocii. Factorii in cauza lanseaza, propulseaza valorile spirituale si, totodata, ii orienteaza pe oameni spre ele. in cazul nostru, un atare factor viabil culturalizator poate fi considerata si revista "Luminatorul", serie noua.
Atractivitatea materialelor prezentate in paginile publicatiei constituie o continuitate a traditiei "Luminatorului" (serie prima), revista prezenta pe parcursul anilor 1908-1943, cu care m-am familiarizat inca in anii de studentie ('70) si care la fiecare lectura m-a coplesit total, traversandu-ma peste limitele spatiului temporal si permitandu-mi sa evadez, virtual, din realitatea sociala de atunci. Este remarcabil faptul ca in ultimii zece ani (1992-2002) "Luminatorul" reflecta problemele timpului prezent atat in spatiul autohton, cat si in cel international. Materialele inserate in paginile lui pot fi delimitate in urmatoarele compartimente mai importante: informatie (cronica), catehetica, dogmatica, pastoratie, filocalie, morala crestina, patristica, patrologie, istorie a Bisericii crestine (romane si universale), personalii (personalitati proeminente), sinaxar, apologetica ortodoxa, probleme sociale stringente s. a. Dupa caracterul continutului, 2/3 din materiale au un caracter de popularizare, restul - teoretico-practic si stiintific.
Aportul culturologic al "Luminatorului" se manifesta, conform analizei noastre, in doua aspecte principale: 7. propagarea valorilor morale autentice; 2. punerea in circuitul stiintific a subiectelor abordate.
22
LUMINATORUL
Nr.l
Astazi, ca niciodata, ne domina o criza generala a societatii si, mai ales, a pilonului ei de baza - spiritualitatea, moralitatea, in aceasta situatie, "remediul" promovat de revista este punerea in circuit a valorilor autentice si, in primul rand, a celor ce tin de spiritualitatea crestina, astfel incat o buna parte din populatie gaseste in paginile revistei solutii sigure de restabilire a axei spirituale: Biserica-Natiune, Biserica Ortodoxa Romana fiind privita in acest context, pe buna dreptate, ca Biserica a Neamului.
Numeroase subiecte abordate constituie in prezent si, indiscutabil, vor constitui si in viitor un vadit interes stiintific. Acest lucru ni-l demonstreaza multiplele note de referinta, recenzii sau reproduceri din "Luminatorul", intalnite in publicatiile ce apar peste hotare. Se poate afirma cu certitudine ca "Luminatorul" poate servi drept obiect de studiu si in cazul tezelor de licenta sau de magistru la specialitatile teologie, filosofie, istorie, sociologie, drept, psihologie sociala.
in paginile revistei mai ramane loc pentru abordarea pe larg a unor asemenea probleme stringente ca bioetica, globalizarea, eutanasia, proxenetismul, exportul de "carne vie", ecologia (a mediului si a sufletului), practicile oculte, restabilirea sacralitatii, medicina Tn raport cu religia, si invers, silueta religioasa de astazi a medicului, a demnitarului, a intelectualului Tn general, recomandari practice etc.
Prin activitatea sa culturalizatoare, care se exteriorizeaza in primul rand in propagarea valorilor morale autentice (in scopul orientarii spre acestea sau chiar a asimilarii lor de catre individ) si prezentarea informatiei cu referinta religioasa, "Luminatorul" se inscrie sigur in patrimoniul cultural national, apatitia lui avand o deosebita importanta pentru formarea chipului spiritual al tinerei generatii, dar si pentru cei maturi si varstnici, dezorientati atatia ani la rand de ideologia totalitar-comunista. in conditiile unei societati bolnave, stagnante, in care nu se intreprinde aproape nimic sau chiar nimic pentru redresarea situatiei existente, suntem martori ai faptului ca fii si fiice ale neamului, constientizand insemnatatea etapei cruciale pe care o traim, simtind chemarea suprema a sufletului si infruntand diverse obstacole, isi pun capacitatile si ardoarea in slujba poporului si a Bisericii lui. Cu adevarat asa cum ne-a spus-o Mantuitorul: "Sf cui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere" (Le. 12, 48).
O zicere populara spune: "Omul sfinteste locul". Aceste cuvinte se refera Tn totalitate atat la echipa redactionala a "Luminatorului", cat si la oamenii ce-i ofera sprijin material si poligrafic. Sunt sigur ca fiecare din ei reprezinta o personalitate inzestrata din plin de Domnul cu talent, harnicie, bunatate si credinta in cele mai pretioase valori umane. Si de azi inainte sa coboare spre ei din Ceruri sanatate si inspiratie, intru a putea continua cu si mai mult succes ceea ce au reusit sa faca pana astazi.
Mai ales in ultimul deceniu, este deseori citata spusa scriitorului francez Andre Malraux cum ca secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Tot la el am gasit si o spusa referitoare la cultura: "Marea bataie intelectuala a veacului nostru a inceput; cultura a devenit autoapararea colectivitatii, baza creatiei si a mostenirii nobletei lumii". Aici vreau sa spun ca "Luminatorul", serie noua, s-a incadrat plenar in aceasta batalie dura, inversunata chiar, insa extrem de importanta pentru pastrarea spiritualitatii si moralitatii societatii umane. Importanta in mod deosebit acum, cand ignoranta si banul dicteaza legi straine poruncilor dumnezeiesti...

PUBLICATIA CRESTINA
DE EXPRESIE ROMANEASCA -
"LUMINATORUL"
Silvia GROSU
istoria Basarabiei resuscita un interes viu pentru perioadele pana nu demult "inchise". Una dintre acestea, predilecta pentru cercetare, e cea interbelica. Ca moment de referinta pentru prezentul studiu e luata anume perioada interbelica, ca fiind una determinanta in evolutia culturii nationale si, implicit, in consolidarea presei cu profil clerical in Basarabia. Dinamica vietii confesionale contemporane inregistreaza o curba stranie. Da, patrimoniul material al Bisericii, in mare parte, a fost recuperat, cel spiritual insa, atat de grav deteriorat de regimul totalitar, nu poate fi refacut intr-un an-doi, ba chiar nici intr-un deceniu sau doua... Lipsa unui sistem de valori, lipsa unor modele, a unor prioritati, stimularea la maximum, prin toate mijloacele posibile intr-o societate consumista, a instinctelor animalice si a emotiilor primare - toate aceste grave carente ne influenteaza existenta, ne-o distorsioneaza. Am apelat la aceste surse, publicatiile din perioada interbelica, deoarece, fiind instrainate de credinta cea adevarata mai bine de jumatate de veac, generatii la rand de compatrioti n-au constientizat decat foarte tarziu importanta Bisericii, in particular, si a credintei crestine, in general, pentru geneza si evolutia romanismului. Cercetarea presei interbelice este actuala si din perspectiva problematicii abordate, care abunda in afinitati cu imperativele realitatii curente.
"Luminatorul" este prima publicatie bisericeasca in limba romana din Basarabia. Apare din luna ianuarie a anului 1908, dupa ce "Sietdul preotesc care a avut loc zilele acestea la Chisinau, dupa docladul ieromonahului Gurie Grosu, misionerul Eparhiei de jos, a hotarat ca clerul sa scoata un jurnal bisericesc in limba moldoveneasca'". "...intampinam cu nespusa bucurie aceasta hotarare a siezdului...", consemneaza elogios evenimentul unica publicatie de limba romana de atunci - gazeta "Moldovanul".

"Luminatorul" apare in mod constant in fiecare luna, in 64-80 de pagini, intaia parte a revistei, oficiala, contine informatii de uz intern pentru clerul din Eparhia Chisinaului, ea ocupand de obicei doar cateva pagini, deoarece Biserica din Basarabia isi avea inca din anul 1867 organul sau oficial de presa -"Kisineovskie eparhialiniie vedomosti" (Buletinul Eparhiei Chisinau), acesta achitandu-si perfect misiunea de a publica toate ordonantele, circularele si alte acte oficiale, astfel ca ele sa devina cunoscute intregului cler din Eparhie.
Partea a doua a jurnalului, cea neoficiala, destinata atat preotilor, cat si enoriasilor, insereaza, de regula, materiale cu caracter popularizator si culturalizator. Numeroase articole cu privire la organizarea bisericeasca, predici, vieti ale sfintilor, pilde moral-religioase, povestiri, materiale cu caracter apologetic si dogmatic -in cele mai multe cazuri traduse din ruseste, - formeaza, de fapt, partea principala a revistei.
Efortul constant al celor mai curajosi intelectuali din Basarabia a asigurat aparitia indelungata, neintrerupta a publicatiei, "luminatorul" devenind izvorul de insiratie al preotilor, suport sigur pentru "via comunicare cu poporanii". Colaboratorii revistei au constientizat din start importanta acestei publicatii de limba romana nu doar pentru slujitorii Bisericii, ci si pentru toti credinciosii din Basarabia. "Se simte o legatura vie a clerului de la sate cu revista. Nu numai fruntasii clerului colaboreaza la aceasta revista in rand cu arh. Gurie, preotii Constantin Popovici, Mitrofan Ignatiev, Alexei Mateevici, Alexandru Baltaga, Grigorie Constantinescu, Iustin Ignatovici, egumenul Dionisie, cantaretul loan Ravca si inca atatea zeci de nume de smeriti preoti, diaconi si cantareti de la sate. La revista au scris si taranii, si invatatorii, si slujbasii".2
Asadar, putem spune ca aparitia "Luminatorului", cu difuzarea in intreaga provincie basarabeana, chiar si peste Nistru, a fost un fapt cultural de mare insemnatate, in acest context, avem datoria sa mai spunem ca revistei i-a dat "viata" acelasi grup de conducatori bisericesti care intemeiase, la 1906, Tipografia Eparhiala Moldoveneasca, in scopul ca aici sa fie tiparite carti bisericesti si laice pentru popor.
in anul 1933, la consemnarea celei de a 25-a aniversari de la
aparitia "Luminatorului', Pantelimon Halippa scria in numarul jubiliar: "Mai ales as tine sa scot in evidenta insemnatatea "Luminatorului" pentru trezirea constiintei nationale la moldovenii nostri din Basarabia. Acum 25 de ani, dupa disparitia subita a primelor ziare in limba romana: "Basarabia", "Viata Basarabiei" si "Moldovanul", cetitorul moldovan din Basarabia nu era servit decat de cateva editii sporadice ca "Pilde si povete"..., Calendarele lui Constantin Popescu, cateva brosurele si o carte de citire si mici foite pe care le scotea "Fratia in numele lui Hristos". "Luminatorul" a adus un real folos culturii nationale si Bisericii Ortodoxe, "ducand o propaganda sustinuta cu puterile de care a dispus neamul nostru oropsit, asupra acelor adevaruri vesnice care alcatuiesc religia crestina, asupra acelor probleme, care intereseaza asezamantul bisericesc si intregul mers al vietii spirituale a moldovenimii noastre basarabene'*.
"Luminatorul" devine o publicatie foarte clar situata in peisajul cultural si spiritual al Basarabiei din primele decenii ale veacului al XX-lea. Desi initial revista era acceptata de catre instantele superioare ca un instrument docil de propagare a religiei si de educare a enoriasilor basarabeni in stilul publicatiilor bisericesti rusesti, cu timpul, gratie eforturilor conjugate ale celor mai carturari reprezentanti ai cultului, precum preotii Constantin Popovici, Mihail Ciachir, arhimandritul Gurie, preotul si profesorul Grigorie Constantinescu, continutul ei este modificat, revista devenind catre anii 1916-1917 o publicatie clericala militanta, cu un pronuntat caracter iluminist-culturalizator, abordand si probleme majore, legate de evenimentele primului razboi mondial, de fraternizarea ostasilor moldoveni de pe frontul rusesc cu cei de pe frontul romanesc, incadrarea plenara a publicatiei in tumultul evenimentelor anului 1917 a determinat orientarea spre orizonturile vietii nationale nu doar ale revistei, ci si ale clerului basarabean.
"Luminatorul" este a doua publicatie religioasa din Basarabia, dupa "Kisiniovskie eparhialiniie vedomosti", care a scos la lumina zilei documente vechi de istorie si arheologie, cat si acte ce se refereau la evolutia bisericeasca a Moldovei de ambele parti ale Prutului, in acest sens, contributia esentiala ii revine Obstei bisericesti de istorie si arheologie, sub presedintia ieromonahului Gurie, societate ghidata de marea tentatie de restabilire si tezaurizare a valorilor crestine. "Cu alta ocazie am avut putinta sa constat ca revista "Luminatorul" a contribuit prin scrierile ei, in special prin unele articole care priveau istoria bisericeasca a romanilor, la trezirea constiintei nationale, cu toate ca in manifestarile ei nationale ea a fost prudenta ", mentiona Stefan Ciobanu in studiul "Cultura romaneasca in Basarabia sub stapanirea rusa", publicat in 19235. Drept confirmare a opiniei enuntate de Stefan Ciobanu servesc materialele publicate in revista pe parcursul a catorva zeci de ani, mai ales cele aliniate obiectivului prioritar expus in platforma revistei la 1908: "Raspandirea in norodul moldovenesc a documentelor, hrisoavelor atingatoare de istoria vietii obstesti din eparhia Chisinaului". Acest obiectiv a fost pentru revista unul dintre cele mai importante si dupa 1918, iar mai exact -pentru toata perioada de aparitie (1908-1944).
Merita sa subliniem faptul ca publicatia a fost cea care pe parcursul anilor a oferit posibilitatea exercitiului publicistic in limba materna pentru talentele locale. Clerici carturari, dar care studiase doar in scoli rusesti, incercau sa ofere cititorilor basarabeni mostre de limba romana literara. Timp indelungat, "Luminatorul" a fost "singura publicatiune periodica moldoveneasca, unde manuitorii condeiului in limba noastra au putut sa-si spuie cuvantul lor de indrumare si sa-si dezvaluie sentimentele inalte omenesti de care au fost animati"6.
"Luminatorul" a constituit o adevarata scoala si pentru Alexei Mateevici. incepand cu anul 1910, preotul-poet devine un colaborator permanent al revistei pana in 1917, anul trecerii lui subite din viata, in afara de traduceri din proza rusa, de nuvele, invataturi, scrieri morale in care condamna viciile vietii cotidiene, Alexei Mateevici, pe atunci student al Academiei Duhovnicesti din Kiev, publica si un sir de articole cu caracter stiintific, in anii 1911-1913 manifesta o creativitate uimitoare - in unele numere de revista, mai bine de jumatate din spatiul partii neoficiale este ocupat de scrierile lui. Astfel, in primul numar din 1911, publica trei articole: "Anul Nou", "Spre ceruri", "Pietrele". Cel mai semnificativ poate fi considerat articolul "Cand si cum s-au increstinat moldovenii", in care autorul analizeaza mai multe ipoteze cu privire la increstinarea romanilor. Dupa o incursiune in istoria credintei vechilor daci, autorul ajunge la concluzia ca religia crestina s-a raspandit la noi in veacul al II-lea prin colonisti adusi din diferite parti ale Imperiului Roman.7 Tot in 1912, in afara de valorosul articol mentionat mai sus, publica alte doua articole cu caracter stiintific: "Tipariturile noastre bisericesti" si "Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni"8. Mateevici publica si un numar impunator de poezii traduse din scriitori rusi (A. Puskin, M. Lermontov, C. Batiuscov, A. Koltov, K. Briusov, E. Tiutcev), dar si originale, toate patrunse de spirit moral crestin si general uman.
Pana la 1917, dupa cum s-a notat si mai sus, revista a fost foarte prudenta in chestiunea nationala. Totusi, in continutul ei se strecoara cate o nota din care se poate conchide ca ea opteaza pentru introducerea limbii romane in scoala si in biserica. Astfel, in "Luminatorul" nr. 3, 1908, gasim: "Noi am gasit de cuviinta ca si in Basarabia, intre moldoveni, scolile incepatoare sa fie puse astfel ca sa se inceapa invatatura buchiilor si a cetirii in moldoveneste, trecand dupa aceea la invatatura in ruseste".
Prin insasi aparitia si mentinerea sa indelungata, revista "Luminatorul" a indeplinit o insemnata misiune de consolidare confesionala si cultural-nationala. "Aparitia revistei bisericesti "Luminatorul" in timpurile stapanirii rusesti asupra Basarabiei prezinta unul din cele mai importante fenomene in viata poporului romanesc din Basarabia. Este de admirat exactitatea cu care apare aceasta revista, persistenta cu care infrunta vremurile si imprejurarile. Relativa destindere a regimului de supraveghere si cenzura tarista la 1916, odata cu intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei, a permis si modificarea viziunii revistei asupra evenimentelor. Problemele de importanta vitala pentru basarabeni - participarea la razboi, situatia pe front, aprovizionarea armatei, exportul de cereale etc., - sunt abordate cu mai multa indrazneala.
in 1917, "Luminatorul" isi modifica esential platforma printr-o reorientare radicala a mesajului, devenind tribuna revolutionara a clerului basarabean. Revendicarea drepturilor nationale a devenit laitmotivul publicatiei, in luna mai, in revista apare apelul "Catre clirosenii Basarabiei", in care citim: "...noi toti trebuie sa primim parte la zidirea vietii bisericesti din nou' Apelul atentioneaza slujitorii Bisericii la schimbarile mult asteptate de popor, intrucat preotimea era dublu legata de "multime" - in primul rand, in virtutea misiunii si a harului duhovnicesc, in al doilea, prin radacinile genealogice (preotii, mai toti, proveneau din tarani sau din paturile mijlocii), implicarea plenara in tumultul evenimentelor era iminenta. Aceasta era inteleasa ca o actiune de insumare si fortificare a intregului potential creator al slujitorilor Bisericii Ortodoxe, ca o ampla largire de orizont in promovarea obiectivelor nationale: "Noi toti trebuie sa ne lamurim si sa ne punem la cale in ce fel sa ne alcatuim din nou lucrurile bisericesti potrivit cu interesurile moldovenesti, (s. n.) ca sa ajunga si Biserica noastra la o stare frumoasa si infloritoare... Unitatea de interese a diferitelor paturi sociale o confera la acel moment speranta repunerii in drepturi a limbii materne, problema cheie a tuturor demersurilor anterioare ale publicatiilor nationale. Asadar, "Trebue sa tinem minte ca de acum interesele duhovnicesti ale moldovenilor pot sa fie indestulate numai pe limba moldoveneasca (s. n.) si pe aceasta limba trebuie sa fie lasata lor acea hrana duhovnicreasca de care au ei nevoie. Asijderea pe limba moldoveneasca, limba curata de tara, trebuie sa fie dezvalite cererile si dorintele crestinilor moldoveni"*3.
Pentru reprezentantii clerului un alt obiectiv comun era autonomia Bisericii basarabene, pentru care au optat chiar la primele intruniri din anul 1917.
Astfel, clerul devine una dintre cele cinci forte motrice ale miscarii de emancipare nationala14, iar publcatia de capetenie a preotimii basarabene, "Luminatorul", aproape in fiecare numar proiecteaza in prim plan multiple aspecte ale acestei perioade "fierbinti" din viata Basarabiei. "Revista "Luminatorul" insera stiri esentiale despre miscarea nationala si organizarea activitatii politice in Basarabia si Transnistria"15. Au fost publicate rezolutiile congreselor ostasilor, invatatorilor, bineinteles, oferindu-se un spatiu vast congresului clericilor, care si-a tinut sedintele in Sala Eparhiala intre 19-24 aprilie 1917. Publicatia printre primele pledeaza pentru autonomie, instiinteaza cititorii despre infiintarea Partidului National Moldovenesc, sustine ideea crearii Sfatului Tarii, publica inflacarata chemare a arhimandritului Gurie catre preotime si catre locuitorii Basarabiei16.
Deci, in faza initiala, "Luminatorul" era o revista de popularizare a invataturii crestine, cu un pronuntat caracter culturalizator,mentinut pana in iunie 1918, luna cand si-a intrerupt aparitia. Dupa o pauza de aproximativ jumatate de an, la 15 ianuarie 1919, revista reapare cu acelasi nume, in aceeasi formula grafica, dar cu esentiale modificari de continut si structura. Apare cu un alt subtitlu, prin care se specifica statutul de revista oficiala a Eparhiei Chisinaului si Hotinului. Prin partea oficiala largita, ea urma sa tina si locul "Buletinului Eparhiei Chisinaului" ("Kisineovschie eparhialiniie vedomosti"), acesta fiind suspendat in 1917. Partea oficiala a "Luminatorului" avea o periodicitate mai mare decat cea neoficiala, beneficiind de o aparitie lunara separata.
Ceva mai tarziu, prin 1921-1922, "Luminatorul" incepe sa-si recapete aspectul traditional de revista teologica, partea ei oficiala fiind din ce in ce mai redusa. Prin partea sa neoficiala, si-a mentinut caracterul de publicatie comuna pentru toate eparhiile din Basarabia, pe cand partea oficiala, incepand cu 1923, satisfacea doar exigentele Eparhiei Chisinaului.
Despre multitudinea problemelor pe care le aborda "Luminatorul" ne putem da seama, parcurgand sumarul bogat al fiecarui numar. Asa, de exemplu, in partea oficiala, pe langa circulare, ordonante, apeluri oficiale, mai sunt publicate informatii detaliate despre examenele de admitere la seminare si la Facultatea de Teologie (incepand cu 1926, anul infiintarii acesteia), despre editarea si confirmarea manualelor de religie pentru cursul primar si cel secundar, despre componenta corpurilor didactice de la diferite institutii de.invatamant, despre predarea religiei in scoala, despre asigurarea cu material didactic (bunaoara, aflam ca numai in 1929 au fost editate 52 titluri de manuale) si multe altele. Partea neoficiala insuma materiale ample la mai multe rubrici: "Scrisori catre enoriasi", "Cuvinte crestinesti", "Revista revistelor", "Bibliografii" s. a. De asemenea, multiple initiative de caritate ale Bisericii din Basarabia, binevenite pentru paturile saracite ale populatiei, pentru orfani, bolnavi etc. si-au gasit reflectare in paginile publicatiei, in acest context, este de remarcat apelul Societatii nationale a femeilor din Basarabia, prin care, la aniversarea a 25-a de la infiintare, se perpetua traditia de a deschide gradinite de copii, scoli primare, licee, camine culturale. Pentru tinerele care studiau la Scoala Eparhiala de fete, Societatea, infruntand abil greutatile materiale, a infiintat institutii prin care fetelor li se acorda sansa formarii intelectuale exemplare. Prin ilustrarea exemplelor edificatoare, "Luminatorul" urmarea scopul multiplicarii printre crestini a initiativelor educativ-formative si de caritate.
Pe parcursul anilor, revista s-a manifestat ca o publicatie religioasa de mare autoritate si prestigiu, dar deficientele de ordin financiar si cele provocate de divergentele din sanul clerului basarabean in deceniul trei al sec. XX au minimalizat pentru o perioada de timp rolul ei. Astfel, in 1928, nu se stia precis a cui e revista. Consiliul Eparhial Chisinau si-a insusit dreptul de control, intrucat revista era legata prin partea oficiala de eparhia respectiva. Situatia dureaza, in presa apar semne de ingrijorare. "...Adunarile eparhiale din 1930 si 1931 propun trecerea revistei sub conducerea Sectiei Culturale din Chisinau. La data de l iulie 1931 se executa propunerea Adunarii Episcopale, lasandu-se revistei forma de conducere autonoma... Ca o prima urmare e faptul ca in februarie 1932 Episcopia Boltului renunta a impune abonamentul la "Luminatorul"pentru parohiile acelei eparhii". Astfel, publicatia este lipsita de o substantiala sustinere materiala.
Motivul pentru care, de fapt, se bate alarma este transformarea publicatiei dintr-o revista de frunte cu influenta asupra clerului basarabean intr-o revista locala a Eparhiei Chisinaului. Pe cand, aparand in graiul moldovenesc al bastinasilor dintre Nistru si Prut, ea avea foarte multi cititori (chiar in primul an, 1908, castigase circa o mie de abonati), in descrierea acestei situatii ambigue, preotul Serghie Paduraru, semnatarul unui amplu articol din paginile ziarului "Raza", abordeaza ghemul de probleme din jurul presei cu profil religios din Basarabia, sesizand o tendinta alarmanta in evolutia acestei prese, si anume ingustarea accesului cititorilor neinitiati, adica fara studii teologice, la mesajul publicatiilor clericale. Slujitorii bisericii beneficiau de mai multe publicatii, in timp ce mirenii, dupa schimbarile survenite in revista "Luminatorul" - a ajuns dintr-un organ de popularizare a invataturilor bisericesti un organ mai mult de autoeducatie, de specializare a clerului" -ramaneau fara o oarecare publicatie crestina. Propunerea preotului Paduraru privind soarta de mai departe a "Luminatorului", la care subscria o buna parte a clerului basarabean, tinea de modificarea statutului acestuia: "Luminatorul" sa fie despartit de partea oficiala ce ii imprima caracterul de revista eparhiala locala si sa ramana revista de cultura generala pentru tot clerul Basarabiei, in viziunea autorului, "Luminatorul" trebuia sa se uneasca cu proaspat infiintatul "Misionarul", dar "pastrandu-si identitatea", sau, cel putin, sa fie "dezbracat de caracterul sau local".
O alta parte a slujitorilor Bisericii, partizani ai ideii unei prese religioase diverse, consecvente, durabile, care sa promoveze viguros mesajul crestin, au ripostat promt la propunerile de suprimare sau comasare a publicatiilor cu profil clerical, declansand in asa fel adevarate polemici in paginile ziarelor "Raza" si "Viata Basarabiei"21.
Este evident, deci, ca, si in deceniul al patrulea al sec. XX, problema presei cu profil religios din Basarabia mai figura pe ordinea de zi a congreselor si adunarilor eparhiale, negasindu-si o solutionare conforma cu opiniile clerului basarabean. Cea mai elocventa discutie la aceasta tema este cea inserata in paginile ziarului "Raza" in octombrie-noiembrie 1932. Principalii oponenti au fost preotii Serghie Paduraru si Alexandru Scvoznicov.
Dar cum se prezenta situatia presei religioase in acel moment? Clerul din eparhiile Basarabiei